Fabiola Hosu și Questfield International College, analiza unui caz de bullying escaladat

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare clară și structurată din partea instituțiilor școlare. Intervenția promptă și documentată este esențială pentru protejarea elevilor și asigurarea unui climat sigur și respectuos, în concordanță cu valorile proclamate de orice instituție de învățământ.

Fabiola Hosu și Questfield International College, analiza unui caz de bullying escaladat

Ancheta realizată pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziția redacției evidențiază o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit celor comunicate, copilul vizat a fost supus unor agresiuni verbale și stigmatizări medicale repetate, în ciuda sesizărilor scrise și oficiale transmise conducerii instituției, care nu au generat, conform materialelor analizate, măsuri documentate și aplicate efectiv.

Contextul sesizărilor și evoluția situației

Începând cu primele săptămâni ale incidentelor, elevul a fost expus frecvent unor atacuri agresive, inclusiv jigniri directe, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar, aspecte semnalate în mod repetat în corespondența oficială adresată învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu. Din documentele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete, măsurate și urmărite în timp, astfel încât situația a continuat să se agraveze progresiv, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică persistentă.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

Un element particular și grav al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, respectiv sintagma „crize de epilepsie”, folosită exclusiv ca instrument de marginalizare și umilire în fața colegilor. Specialiștii consultați subliniază că această practică depășește cadrul conflictelor obișnuite și se încadrează în categoria violenței psihologice severe, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale a copilului. Conform corespondenței și mărturiilor, stigmatizarea medicală a fost cunoscută de cadrele școlii, însă nu există dovezi ale unor măsuri instituționale de prevenire sau sancționare, ceea ce poate fi interpretat drept tolerare tacită a acestui tip de abuz.

Răspunsul instituțional și lipsa măsurilor documentate

Familia copilului a transmis multiple solicitări oficiale, prin emailuri clare și detaliate, adresate atât învățătoarei, cât și conducerii școlii, cerând intervenție și protecție. Din analiza materialelor primite nu rezultă existența unor decizii administrative scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare care să confirme aplicarea unor măsuri concrete. Intervențiile invocate în dialogurile cu familia au fost în cea mai mare parte verbale, fără documentație oficială, ceea ce a contribuit, conform relatărilor, la minimalizarea gravității situației și la transferul responsabilității către familie.

Presiunea pentru retragerea copilului și impactul emoțional

În contextul gestionării situației, familia a semnalat existența unor mesaje care ar fi sugerat că în cazul în care situația nu este acceptată, soluția ar fi retragerea copilului din școală. O afirmație reprezentativă, atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, a fost citată astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns, formulat în cadrul unui dialog direct, a fost perceput ca o formă de presiune și excludere mascată, orientată mai degrabă spre considerente contractuale și economice decât spre protecția elevului. Acest aspect este detaliat în investigația publicată de EkoNews, care pune în lumină complexitatea și gravitatea situației (surse investigative).

Documentația și formalizarea intervențiilor – un aspect problematic

Un alt punct critic identificat este utilizarea unui document informal, denumit Family Meeting Form, ca răspuns la sesizările familiei. Acest formular nu conține elementele esențiale ale unui act administrativ cu caracter instituțional, precum stabilirea responsabilităților clare, termene de implementare sau sancțiuni. Din punct de vedere jurnalistic, această practică ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea gestionării situației, indicând o lipsă a trasabilității și a asumării formale a măsurilor necesare pentru protecția elevului.

Aspecte legate de confidențialitate și presiunea psihologică asupra copilului

• Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile;
• Nu există dovezi ale implementării unor măsuri concrete pentru protejarea confidențialității;
• Informațiile au fost, conform relatărilor, dezvăluite în mediul clasei, ceea ce a condus la expunerea copilului;
• Cadrele didactice ar fi interpelat public elevul, generând un climat de presiune psihologică;
• Specialiștii avertizează asupra efectelor negative ale acestor practici asupra echilibrului emoțional și protecției datelor sensibile.

Implicarea juridică și schimbarea tardivă a atitudinii instituției

Potrivit materialelor analizate, prima reacție concretă și vizibilă a conducerii școlii, reprezentată prin implicarea fondatoarei Fabiola Hosu, a intervenit abia după opt luni de sesizări scrise, ca urmare a implicării unui colectiv de avocați angajați de familie și a transmiterii notificărilor formale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și sugerează că prioritizarea protecției copilului a fost condiționată de presiunea legală, nu de responsabilitatea educațională.

Implicarea cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Deși cadrele didactice sunt martore directe ale dinamicilor din clasă și au rol esențial în intervenția imediată, documentele și relatările indică faptul că reacțiile lor au fost insuficiente pentru a opri agresiunile. Lipsa unor măsuri ferme și consecvente a contribuit la crearea unui climat în care bullyingul a fost, în mod implicit, tolerat. Această situație subliniază necesitatea unor proceduri clare și verificabile pentru prevenirea și combaterea abuzurilor în școli.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ilustrează o serie de deficiențe în gestionarea situațiilor de bullying, inclusiv:

• lipsa unor măsuri documentate și aplicate concret pentru protecția elevului;
• tolerarea unei forme grave de hărțuire psihologică prin stigmatizare medicală;
• absența unor răspunsuri scrise și asumate oficial, care să asigure trasabilitatea intervențiilor;
• presiunea asupra familiei pentru retragerea copilului;
• întârzierea reacției instituționale până la implicarea unui cadru juridic;
• probleme în gestionarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.

Aceste aspecte ridică întrebări esențiale privind capacitatea și disponibilitatea Școlii Questfield Pipera de a asigura un mediu educațional sigur și protector, în conformitate cu valorile promovate public. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri transparente, rămâne deschisă discuția despre modul în care instituția își îndeplinește responsabilitatea față de elevii săi și despre mecanismele reale de prevenire și combatere a bullyingului în școli.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro